Apusul de noiembrie

În inima Bucureștiului, se află un roboțel care lucrează ca oricare alt roboțel. Captiv într-un birou, cu un laptop în față și o cană de cafea lângă, roboțelul a uitat că în afara cartierelor și clădirilor cu multe etaje se află și o natură plină de culoare.

Așa că a hotărât să pună pauză activităților urgente și imperios necesare din fiecare zi. La ora 17 fix, acesta iese din clădire și se uită sus. Uneori vede nori pastelați și pufoși ca vata de zahăr alb, alteori pete de culoare, mai mici sau mai mari, portocalii sau de culoarea roșului pasional.

Timp de 20 de minute, roboțelul este fascinat nu numai de culori, ci și de nuanțele care fac trecerea de la ora 16:55 la ora 17:00 sau de la 17:00 la 17:03. Sau chiar de reflexiile luminii colorate în ferestre, pe chipul oamenilor sau pe apa lacului.

Ca într-un fel de Wonderland, el și-a dat seama că lucrurile care îl fac cu adevărat fericit sunt în afara puterii lui de stăpânire. Iar atunci când ești atent la lucrurile mărunte, ești bucuros.

Acel roboțel sunt eu.

DSC_0435-(2)-1-Exposlweblogo

DSC_0455-(3)-1-Exposloweblogo

DSC_0438 (2)-Exposlogo

DSC_0468 (2)-1-Exposlogo

DSC_0447 (3)-Exposlogo

DSC_0453 (3)-Exposlogo

Leave a Reply